Interviul prieteniei

1.Ce promisiuni ai făcut la începutul anului?

Scar: Încă de la sfârşitul anului am hotărât să fiu mai sinceră cu cei din jurul meu,şi chiar aşa am făcut( există o dovadă vie ). Promisiuni…hmmm. Doresc să încep citirea Bibliei cap-coadă, să mă bucur mai mult de ce am în jurul meu si să nu mă mai las aşa orbită de alte lucruri minuscule. Deşi e o perioadă lungă de timp, nu prea am curajul de a promite multe, însă o fac. Vreau să îl pun pe Dumnezeu în mijlocul tuturor acţiunilor mele, şi El să mă călăuzească în a face cele mai bune decizii. Hmm, vine partea mai grea. Vreau să fiu mai bună la scoală ( şi nu mă refer numai la Mate, aci e imposibil ) . PROMIT solemn ca în acest an voi lua Bacul, cel puţin cu nota 8 ( dacă e mai mare, nu m-aş supăra ). Doresc să fiu mai mulţumitoare, mai cuminte. Şi culmea ar fi să uit asta : Să mai slăbesc puţin acolo aşa.

Une petite dame: Eu, poate spre mirarea unora, nu am făcut nicio promisiune la început de an. Dar, am făcut altceva: pentru prima oară în ultima zi a anului trecut am făcut un aşa-zis bilanţ cu lucrurile pe care ar fi trebuit să le fac anul  ce-a trecut. Apoi, pe ALTĂ foaie de hârtie am scris ce mi-am propus să fac anul acesta. Printre ele se numără citirea Scripturii zilnic, alături de rugăciune, pentru că altfel nu ştiu cum aş face faţă tuturor încercărilor ce vin. Consider că acestea sunt cele mai importante şi bune lucruri pe care mi le-am propus pentru 2014, fapt pentru care sunt cap de listă. Şi, chiar dacă acel bilanţ a fost ca o palmă, acea foaie nouă nu reprezintă nimic altceva decât o nouă şansă pe care Dumnezeu ne-o dă tuturor. Pentru acest an, chiar dacă nu am promis nimic îmi doresc ca tot ce încep să fac cu dragoste şi să duc la bun sfărşit.

2. Ce faci când pare imposibil?

Une petite dame: Greu de răspuns, chiar dacă eu sunt cea care a venit cu întrebarea. Hmm… imposibil. Un lucru mi se pare imposobil  pentru că de cele mai multe ori cad încercând să-l fac. Şi atunci când cad mă doare, şi poate mai şi plâng uneori. Dar nu suport acea stare de neputinţă şi după ce dau cu capul de pragul de sus şi văd realitatea mă ridic. Fac tot ce pot să ies din acea groapă numită deznădejde şi-mi dau toate silinţele să fac acel lucru, pentru că ştiu că dacă trebuie să-l fac, nu e imposibil.

Scar: Hmm, sunt genul de persoană pesimista de fel dar totuşi în asemenea situaţii… nu ştiu ce să spun. Prima reacţie ar fi probabil să fug,deşi nu e tocmai corect. Însa, dacă observ ca acest imposibil persistă, nu am altă soluţie decât să renunţ.

3. Care este definiţia ta personală a dragostei ?

Scar: Cosider că este un sentiment foarte rafinat, care domină în întreg Universul. A fost lăsat de sus,de aceea este cuprins de puritate si sfială. Dacă este una adevarată, va predomina si va dura o veşnicie, şi va depăşi orice obstacol.

Une petite dame: Mă gândeam să consult dicţionarul şi să-mi clădesc definiţia în contradicţie cu el,  dar ar fi prea uşor. Aşadar, dragostea. Ce-ar putea fi dragostea? Primul gând: un sentiment. Da, cu toţii am fost măcar o dată îndrăgostiţi (nu nega, ştii că e aşa), dar se numeşte iubire, pentru că am iubit, iubim şi, mulţumim lui Dumnezeu, vom mai iubi. Acum nu pot să mă bizui decât pe ce spune Biblia şi anume că trebuie să-l iubim în primul rând pe Dumnezeu din toată inima şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine. De asemenea, în alt loc spune că nu poţi iubi pe Dumnezeu (pe care nu-L vezi) fără să iubeşti pe aproapele tău (pe care-l vezi). Şi această dragoste faţă de aproapele nostru nu e la fel ca cea dintre doi iubiţi, ci e pur şi simplu dorinţa ca celui de lângă tine să-i meargă bine, să te rogi pentru el şi să fii gata oricând să-l ajuţi. Conform acestora, consider că dragostea e mai mult decât un sentiment sau decât nivelul acela în care îţi iubeşti părinţii, fraţii, pe cineva special, consider că dragostea trebuie să fie o stare generală faţă de toţi oamenii.

4. Care e cel mai îndrăzneţ vis pe care îl ai în clipa de faţă?

Une petite dame: Cum sună dacă ţi-aş spune că mi-ar plăcea să scriu o carte? De mult timp visez la asta. La început era doar o mică dorinţă a inimii care părea imposibilă şi mă tot gândeam la asta. Şi, tot gândindu-mă, am ajuns să cred că eu chiar pot scrie o carte. Chiar am ajuns să cred asta! Tot ce-mi mai rămâne de făcut e să o scriu, ceea ce am început deja. Nu va fi uşor, e o temă pe cât de simplă pe atât de complicată, dar nu vreau să renunţ, vreau să o duc la capăt. Şi, chiar dacă va ramâne doar în calculatorul meu, cel puţin voi şti că am încercat, şi sunt sigură că pe parcursul scrierii voi învăţa câteva lecţii importante.

Scar: BOOM! Tocmai ce îmi promisesem să fiu sinceră, şi uite ce întrebare…Dar o să îi fac faţă. Vis ? Visez de ceva vreme la nişte lucruri imposibile. Defapt, aseară nici nu am visat nimic, dar încerc să îmi aduc aminte de serile precedente. Visam la un „el”, ţinându-mă de mânuţă, conversând, în culmea fericirii, pe feţele noastre radia bucuria şi buna dispoziţie, defapt,mai pe direct, în capul meu parcă a căzut cerul. Deşi,ştiam că , poate e imposibil, eu dădeam apă la moară. În momentul când apuc să îi marturisesc câte ceva chestii, atunci intră mama în cameră si aprinde lumina.

5. Dacă ai avea ocazia să călătoreşti în timp în ce moment te-ai întoarce şi de ce?

Scar: Viaţa mea a fost plină de momente frumoase, aşa îmi place sa cred. Însă unul depăşeşte pe toate.BOTEZUL. Aş vrea atât de mult să resimt acele emoţii, acea voce la ureche ce îmi şoptea mereu ” Te iubesc,copilul meu!”. Să văd lacrimile mamei de bucurie, şi să izbucnesc şi eu în plâns. Bucuria mântuirii o port mereu în suflet, pentru ca ştiu ca S.F.-urile călătoriei în timp sunt doar abureli. Aşă că, această amintire va domni mereu acolo,în sufletu meu de copilaş binecuvantat.

Une petite dame: Bună întrebare. Păi, aş putea să mă întorc să repar o greşeală din trecut, dar nu aş face-o! Ceea ce sunt acum se datorează tuturor greşelilor aşa că, deşi au fost multe moment foarte neplăcute în care am făcut şi mi-a părut rău sau n-am făcut şi tot mi-a părut rău, prezentul e bun aşa cum e el. Aş putea să mă întorc pur şi simplu să fiu martoră la un eveniment ce-a trecut odată cu timpul. M-aş întoarce la unul din evenimentele nefericite doar să mai conştientizez odată în plus durerea şi s-o înţeleg. De asemenea, m-aş întoarce la unul din evenimentele fericite să mă mai bucur odată dar sunt prea multe şi nu ştiu ce să aleg. Dar, oricum ar fi, cred ca nu ar avea rost să mai trăiesc ceea ce am trăit deja, aşa că m-aş întoarce în vremurile Noului Testament, chiar la început să văd modul minunat în care El se îngrijea de ai săi cât era pe pământ şi să iau aminte.

6. Dacă ai putea, ce ai schimba la tine sau la viaţa ta în mod instant?

Une petite dame: Primul gând: anumite persoane, să uit că le cunosc. Dar ştiu că şi-au avut şi ele rolul bine stabilit cândva, chiar dacă poate nu-mi dau seama. Şi, tocmai mi-am dovedit o dată în plus că sunt om, datorită faptului că m-am găndit la alţii. Sunt absolut sigură că trebuie să schimb anumite caracteristici la mine. Dacă aş putea, mi-aş mări doza de credinţă, aş mai pune răbdare în sufletul ăsta atât de grăbit, n-aş uita nici de compasiune şi înţelegere şi poate cel mai important aş umple rezervorul dragostei (ceea ce am scris mai sus). Şi acum ca să mă trezesc: NU POT! Nu pot avea aceste lucruri atât de uşor ci trebuie să lupt pentru ele ca să fie autentice şi mai ales ca să mă doară. Să-mi amintesc de toată truda şi de toate obstacolele prin care va trebui să trec pentru a le dobândi.

Scar: Dacă s-ar putea chestia asta, aş fi extrem de fericită dacă aş da jos de pe mine vreo… 5 – 7 kg, să fiu mai înaltă, să imi crească brusc aşa parul, să nu mai am nevoie de fond de ten ( mmmda, sunt adolescentă,si voi vă confruntaţi cu aşa ceva,fenomenul coş ) ,să îmi controlez râsul ( devine foarte foarte extrem de comic când e pe bune ) , să devin mai ordonată , mai stăpână pe mine şi mai atentă la cei din jurul meu.  Însă pe plan spiritual aş schimba mai multe, nu îmi place să recunosc,dar sunt corigentă, şi multi din noi sunt. Aşă că, sfintenia şi mai multă credinţă nu mi-ar strica, să cunosc toata Scriptura în lung şi în lat şi să spun şi altora despre măreţia Sa.

După cum aţi văzul este un interviu al prieteniei. Alături de prietena blogger ( http://blokdreamer.blogspot.ro/ ) am decis să puneam anumite întrebări, fiecare să raspundă si apoi să le punem împreună. Deşi avem interese comune privim diferit, şi cred ca exact acest lucru ne apropie, ne uneşte şi ne întăreşte, pentru că diferenţele sunt bune! Şi prietenii.

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

P.S. : da,chiar râde foarte comic atunci când e din inimă!

4 gânduri despre „Interviul prieteniei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s