Notă#9

Uneori, trebuie să renunţi la un anumit lucru. Nu pentru că ar fi rău. Nu pentru că nu merită. Din contra! Pentru că acel lucru e nepreţuit. Şi pentru că nu vrei să-l vezi cum, din prea multă afecţiune, îl sufoci. Te-ar durea să vezi ceva la fel de preţios ca raza soarelui cum… probabil ar pieri sub atâta sforţare. Vrei să-i dezvălui frumuseţea? Atunci trebuie să te smereşti tu, şi să-l laşi pe el să stralucească.

E mai bine aşa. E ca şi cum fiecare parte ar pune greutăţi pe cealaltă; nu ai vrea să vezi cum piere sub propria-ţi povară. Pentru că e nepreţuit.

***

O altă notă, ultima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s