Beautiful things don’t ask for attention.

Nu ştiu despre voi, dar prima mea reacţie la această afirmaţie a fost „Într-adevăr!” şi am rămas uimită de faptul că nu realizasem asta până atunci. Aprofundând, m-am gândit că, poate nu e aşa.

De ce una şi de ce alta.

Pentru prima variantă: În primul rând m-am gândit la toate lucrurile ce ne înconjoară. O floare frumoasă nu are lângă ea o pancardă pe care scrie „floare frumoasă„. Ea pur şi simplu este remarcată dintre zecile de alte flori datorită frmuseţii ei. Şi chiar şi o persoană mai puţin atentă la astfel de lucruri ar spune măcar că e „drăguţă”.  Şi apoi m-am gândit la mine. Nu că m-aş considera o persoana frumoasă din oricare punct de vedere, ci la faptul că, la o matematică simplă, lucrurile urâte cer atenţie (sau cum îmi place mie să spun, o cerşesc).Chiar dacă nu mă consider, mă bucur de faptul că Dumnezeu m-a făcut şi pe mine după chipul şi asemănarea Sa, El a ţesut în mine fiecare celulă şi a pus fiecare sentiment, trăire. Lucrurile acestea nu pot însemna decât măiestrie, frumuseţe. Atunci, de ce trebuie eu să ştirbesc din ceea ce El a plămădit cerşind atenţie? Consider că unele lucruri au o limită, şi cred cu tărie că şi demnitatea e unul dintre ele. Noi oamenii, unii, vrem atât de mult atenţie, vrem ca ceilalţi să ne vadă şi în disperarea noastră parcă, parcă ajungem să stăm la colţul străzii pentru o vorbă rece spusă de la cineva „important”, mergem şi îi tragem pe oameni de mânecă pentru „o ţâră de atenţie”. Ne victimizăm, facem compromisuri doar să ajungem şi noi în rând cu lumea (credem noi).

Şi m-am gândit că trebuie să schimb ceva. Pentru că m-am săturat să-i trag pe oameni de mânecă şi ei să-mi arunce din când în când câte o mică atenţie, ca o vorbă spusă din milă. Important! Prin acestea nu vreau să spun că trebuie să renunţam la oameni, la potenţialul din ei sau la prieteni. Mă refer la faptul că ar trebui să ne apropiem mai puţin de cei care nu au nevoie de noi, cu adevărat. Fii un sprijin pentru ei când au nevoie, răspunde-le cu dragoste, şi în rest ai demnitate.

Pentru a doua variantă: M-am gândit la acest blog. Nu ştiu dacă e frumos dar ştiu că, asemenea oricărui început, a fost nevoie să îl „recomand” unor persoane ca să fiu sigură că nu sunt singura care îl citeşte. Sunt sigură că aţi prins ideea.

În concluzie: Da, oricare început are nevoie de un impuls, dar nu uita că unele lucruri (sau oameni) au o limită. Din nou, prin asta nu vreau să spun că nu trebuie să luptăm în atingerea unui scop, în rugăciune sau să perseverăm în orice alt domeniu, din contra. Găndeşte-te doar la acea floare care nu are nevoie de reclamă şi gândeşte-te şi la acea afacere nouă care are nevoie de publicitate. Diferenţa e evidentă.

Si se aplică şi la oameni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s