Și m-am trezit cu gândul să o sun, sau cel puțin să-i scriu. Fără un motiv anume. Aveam să văd ce face, cum e. Doar cât să-i aud vocea și să știu că e bine.
Eram în pat și pentru că urma să fie o zi lejeră, mi-am permis să mai moțăi puțin. Și am început să visez. Și ea era în pat, dormea. M-am îndreptat spre patul ei și i-am cuprins mâna într-a mea. Mâna ei finuță și subțire. Apoi, privind scena de sus, a venit cineva de cealaltă parte a patului și parcă voia să-mi spună ceva. M-am întors repede acolo jos; mi-am ridicat privirea și am înțeles. Nu era nimic sub pătura aceea în carouri. Ea nu era.
Și mi-am dat seama că ea încă nu e.
Mi-ar fi plăcut să o sun.
Sursă foto: Pinterest.com
La Mademoiselle's Blog 