Despre logodnă

Sunt logodită. Cu mai puțin de un an în urmă i-am spus Da lui, alesului, iar în februarie am pecetluit decizia noatră sărbătorind logodna cu cei mai dragi dintre cei dragi ai noștri.

Ne pregătim de nuntă. Ne pregătim cu lucrurile administrative, căutăm flori și rochie pentru ziua cea mare, alergăm de colo-colo să vedem, să probăm, să alegem. Of, of, multe pregătiri pentru o zi :)

Ne pregătim pentru viața de familie. Ne-am pus în mod special timpul ăsta deoparte pentru a ne pregăti spiritual, emoțional, pentru a învăța să ne gospodărim mai bine și să ne deprindem cu cât mai multe obiceiuri sănătoase (la propriu și la figurat).

Relația noastră este mai degrabă una de departe decât una de aproape. Suntem aproape cu gândul dar cam atât. Da, încercăm să petrecem cât mai mult timp împreună: ne sunăm, ne scriem, ne vedem online dar realitatea este că îi suntem extrem de mulțumitori Domnului pentru lunile în care ne vedem mai mult de o singură dată. Nu e ușor pentru cineva care percepe dragostea prin timp real, fizic, petrecut împreună (da, timp fizic, nu virtual). Implică multă voință. E mai mult decât simpla îndrăgosteală și relație bazată pe fluturași și floricele. Încercăm să fructificăm fiecare oportunitate în care putem să ne vedem. De asta la finalul zilelor petrecute împreună suntem hiper obosiți, datorită strădaniei de a îndesa cât mai multe activități și minute în acel interval de timp. Hmm, nu o să zic că „nu e ușor”; voi spune doar că „putea fi mai ușor”.

Încep să conștientizez tot mai mult cum relația noastră de logodnă întruchipează relația dintre Christos și Biserică. Noi așteptăm o zi, ziua în care Îl vom întâlni și Îl vom vedea pe El față în față așa cum este. Vom fi o veșnicie împreună și nu ne vom mai despărți niciodată. Noi, cei care formăm Biserica, așteptăm cu nerăbare acea întâlnire, nunta Mielului, și ne pregătim pentru asta ca nu cumva să rămânem cu ceva nepregătit pentru ziua cea mare. Și așteptăm. Îl așteptăm pe El cu toată puterea noastră. Și El… El vine. Vine să-și ia Mireasa pe care o iubește și pentru care a fost gata să-și dea propria viață, El, Viteazul nostru. Și cu cât trece timpul cu atât Îl așteptăm mai mult și cu mai multă nerăbdare.

Cam așa e și cu logodna noastă. Așteptăm cu nerăbdare ziua în care nu ne vom mai despărți, nu vom mai fi departe, nu va mai trebui să călătorim cel puțin 7 ore să ne vedem. Da, nu e perfectă pentru că nici noi nu suntem. Suntem păcătoși, de aceea relația noastră de logodnă nu întruchipează în mod desăvârșit logodna noastră cu Mirele Ceresc dar, atât cât ne dă El putere, vrem să fim o mărturie vie a lucrării Lui.

E vrednic de laudă Dumnezeul nostru că a îngăduit să înțelegem mai bine realitățile acestea cerești prin experiențe pământești, pe care mintea noastră limitată le poate digera. Poate a fost nevoie să trec pe aici, să am un logodnic departe, să-i fiu credincioasă lui chiar dacă nu-l văd și să aștept ziua nunții ca să înțeleg mai bine așteptarea, dorul după ziua aceea în care Îl voi vedea pe El, pe Christos. Chiar dacă nu Îl văd acum cu ochi fizici, prin credință să mă pregătesc pentru ziua în care Îl voi vedea.

Ar mai fi multe de spus despre asta, dar mă opresc aici momentan :)

7 gânduri despre „Despre logodnă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s