Pe 2×2 roți

Când ajungem la discuția vrei să ieșim cu bicicleta?, mulți oameni se miră să afle că nu știu să merg pe bicicletă. Cea mai comună reacție e de profundă uimire și șoc.

Le spun mereu că eu nu m-am încurcat cu două roți, eu am învățat direct pe patru. Și nu degeaba! În mod cert folosesc mai mult mașina decât bicicleta.

Pentru noi, ca și familie, mașina e un bun indispensabil. Dacă la un moment dat ar trebui să reducem drastic din cheltuieli, cred că mașina ar fi ultima pe lista celor care se reduc. Nu, pentru noi mașina nu produce, nu e o investiție în adevăratul sens al cuvântului. Nu o folosim pentru afaceri sau pentru a aduce mai mulți bani în casă. Totuși, putem vorbi de o altfel de investiție când vine vorba de mașină.

În familia noastră, mașina „produce” timp. Drumurile noastre săptămânale ar ”consuma” mult mai multe ceasuri dacă am folosi mijloacele de transport în comun sau bicicleta. Chiar și când ieșim la alergat, mergem până în parc cu mașină (da, noi suntem din ăia). Să nu mă înțelegeți greșit, nu alergăm nici foarte mult, nici foarte des, dar vrem să fim siguri că folosim timpul acela pentru activitatea principală planificată.

Folosim mașina ca o investiție în relația noastră. Timpul petrecut în mașină e timp petrecut împreună. Cele mai bune astfel de investiții sunt cele la drum lung.

No, aia da investiție. Vă puteți imagina drumuri de 9 ore în mașină? Și nu, nu în străinătate, dacă vă întrebați.

V-am spus deja că și atunci când vrem să alergăm ne asigurăm că nu lăsăm mașina acasă. Ce să vă mai spun de mersul la munte…

Ați fost vreodată pe Transalpina? Aceasta a fost una din primele escapade ale noastre ca familie, o excursie de un weekend. Prima oară când am văzut Transalpina pe zi a fost după ce m-am căsătorit, cu soțul și mașina pe care le am și acum (iubitule, dacă citești asta, să știi că te iubesc). Știam că e drum montan, știam ce poate mașina în oraș (nu foarte multe, nu vă faceți așteptări) dar nu știam cum se vor înțelege cele două. Ne-am pregătit cu tot ce am găsit de cuviință. Aveam covoare pregătite pentru încălțăminte noroioasă (saci pentru încălțăminte noroioasă), covor în portbagaj, încărcător de mașină, playlist cu muzică, indispensabila sticlă de ulei de motor și toate celelalte necesități. De roata de rezervă nu vă mai spun. De spălat, nu, nu am spălat mașina înainte. Nu suntem chiar atât de conștiincioși.

La început am zis că Ei, ce frumos, pare promițător! până mi-am dat seama că anunțurile cu „tractări auto” de pe marginea drumului se repetă foarte des. Vezi o dată, de două ori, hai, de trei ori, dar când ajungi la zece și se mai vede unul, ce iluzii să-ți mai faci cu mașina ta cu GPL?! Deja știam ce numere de telefon urmau să se repete. Soțul meu plecase la drum mai realist decât mine. Știți senzația aia când ai în față pe drum un limitator de viteză foarte mare și nu-l vezi mai repede de ultima clipă? Parcă stai puțin încordat în acele două secunde. Cam așa a plecat el de acasă. Norocul lui cu mine. Eu: zen.

Zen până la mi-am dat seama de ce e așa ieftin GPL-ul.

Știu că vă așteptați să vă spun că s-a stricat mașina, că am fost remorcați sau a început să ne iasă fum de sub capotă.

Nu. Aceea s-a întâmplat altădată.

Am fost mai mult decât fericiți să ajungem cu bine la mijlocul traseului și să-i dăm mașinii o pauză (încă una, să fiu sinceră). Când am coborât să facem și noi poze ca toți ceilalți, i-am văzut pe unii mai inspirați decât noi având cârlig de remorcare. Știți atunci când mergeți în grup și este unul care vrea neapărat să meargă cu mașina lui bună care se oprește când ți-e lumea mai dragă pe drum drept?! Din nou, nu, nu am fost noi ăia. Dar cunoaștem. Ne vedeam deja într-o situație în care noi, mașina noastră pe GPL din 2006, trăgea un Cielo prea obosit din 2007 pe Transalpina. Ohh. Bine că a fost doar un vis. Pentru astfel de situații e înțelept să ai cârlig la mașină. (E bine să ai și dacă ești în trafic și există riscul ca un bătrânel să nu te vadă în fața lui la sensul giratoriu și să nu frâneze; așa, în loc să ți se îndoaie bara, i se sparge lui radiatorul în cârligul tău. Just saying…)

La coborâre am răsuflat mai ușurați. Ne-am bucurat mai mult de peisaj, de timpul împreună, de temperatura scăzută. Ne-am bucurat de munte. Am fost chiar uimiți să vedem foarte mulți bicicliști. Nu, nu erau pe bicicletă. Deși știau să meargă pe bicicletă, tot din mașină au ales să vadă Transalpina. Ce ciudat… Dacă vă întrebați de unde știu că erau bicicliști vă voi răspunde că bicicletele de pe mașină, din suportul de biciclete, m-au cam convins.

Una peste alta, mașina noastră a trecut testul muntelui și încă ne mai slujește în multele misiuni pe care i le dăm. Fie că avem treabă sau ne bucurăm de o ieșire din rutina săptămânală, mașina rămâne pentru noi o altfel de investiție.

*Acest articol a fost scris în cadrul concursului SuperBlog 2021.

Un gând despre „Pe 2×2 roți

  1. Pingback: Proba 2. Plimbări pe 4 roți

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s