Să știi sau să nu știi

Liniștea unei seri de octombrie. Ce pauză bine-meritată după o vară plină. După multă trudă și sudoare, domnul Popescu putea în sfârșit să se bucure de mult prea renovatul lui cămin. Era o casă bătrânească, construită la vremea ei tot cu multă trudă și suspine, care acum în sfârșit își găzduia stăpânii. Casa noastră bătrânească a fost construită de niște tineri pe atunci, proaspăt căsătoriții domnul și doamna Popescu. S-ar fi putut spune că era o casă bătrânească modernă, nelocuită pentru cea mai mare parte a căsniciei lor.

Tineri și în putere, tinerii Popescu au lăsat viața satului pentru un trai mai bun la oraș. Cu trecerea anilor, însă, ideea de a reveni pe meleagurile copilăriei s-a înfiripat tot mai mult în mințile și inimile celor doi. Copiii erau acum oameni mari, așezați la casele lor, de care nu mai trebuiau să poarte grijă. Erau doar ei doi, ca la început.

După multe gânduri, decizia a fost luată: cei doi aveau să se întoarcă la casa tinereții lor.

Zis și făcut.

Nu se poate spune despre casă că era într-o condiție rea, dar cu siguranță se poate spune că nu era în pas cu moda. Domnul Popescu a construit-o la standardele vremii de atunci și cu cele mai moderne materiale de construcție ale satului românesc din anii ’80. Pentru o vreme au simțit lipsa confortului din locuințele de la oraș. Încăperi precum o baie cu toate dotările sau o bucătărie în casă erau doar pe lista lucrurilor de făcut.

Photo by Julius Jansson on Unsplash

Bucuroși, și-au făcut planul și s-au apucat de treabă. Căsuța lor avea nevoie și de reparații, și de amenajări: amenajări interioare și amenajări exterioare. Domnul Popescu, deși nu la fel de tânăr ca pe vremuri, s-a apucat de treabă cu același elan. Elanul mare. Puterea, mai mică. Deși bun pe lângă casă, domnul Popescu nu era un meseriaș în adevăratul sens al cuvântului. Știa să mai repare, să facă mentenanță, să mai cârpească, dar renovarea unei case în secolul XXI e ceva ce a ratat să urmărească pe YouTube.

S-a întâmplat că tot în aceeași perioadă, și vărul lui, domnul Costescu, a început lucrările. Avea în plan să dubleze suprafața casei. Întâlnindu-se într-o duminică la prânz, din vorbă-n vorbă, au ajuns la subiectul renovărilor.

– Doru, uite, caut cele mai bune oferte la materiale acum. Nu încep lucrul până nu am marfă de bună calitate și durabilă.
– Păi cum, Cornel, și luna trecută tot la etapa asta erai. Tu ai mai lucrat în construcții, știi deja ce să iei.
– Da, exact din acest motiv nu mă grăbesc să cumpăr materiale proaste. Am lucrat și am văzut multe. Am idee ce ar fi bun dar știu că piața e atât de variată încât vreau să merg la sigur.
– Păi și pe unde cauți materiale? Mergi la toate magazinele să vezi, îți notezi prețurile? Cum faci?
– O, nu, Doru, n-am eu timp de așa ceva. Și, în plus, sunt mai multe locuri de unde se pot cumpăra materiale în afară de cele pe care le cunoaște toată lumea. Și la preț mai bun. Ar dura mult prea mult timp să umblu la toate.
– Dacă știi un loc cu materiale bune, spune-mi și mie, mă duc să iau și eu de acolo, mai ales dacă e și preț bun.
– Nu mă duc la niciun magazin. Lucrez cu un consultant de pe Vindem-Ieftin.ro; eu îi spun ce am nevoie și ce mă interesează și el îmi recomandă magazine, produse, prețuri. E ca un meseriaș foarte bun care merge în locul tău în toate magazinele și caută și cele mai bune produse și cele mai bune oferte în locul tău.
– Unde e asta, Vindem Ieftin?
– Nu e într-un loc în oraș, e pe internet. Am mai colaborat cu ei la alte lucrări și au fost profesioniști.

Domnul Popescu era descumpănit. Cum, un meseriaș să caute ajutor?! Ce fel de meseriaș e ăsta? se întreba el. Nu faci treabă cu el. Își zise în sinea lui.

– Bine, măi Cornel, dacă tu așa faci, mă bucur pentru tine.
– La tine cum merge, Doru? Am auzit că îți izolezi casa și îți faci ceva lucrări înăuntru.
– Da, vreau să micșorez sufrageria, să o transform într-o mică bucătărie, și să fac o baie; și îmi propun să repar și acoperișul. E vechi și nu cred că ne mai ține.
– Foarte bine, Doru! Mă bucur pentru tine. Nu ai nevoie de ajutor?
– Nu, stai liniștit! Eu am făcut casa asta, m-oi descurca să o repar.

Domnul Popescu era foarte încrezător în propriile forțe, dar domnul Costescu nu privea cu prea mari speranțe rezultatul final. Ceva… avea să iasă, dar prețul avea să fie mare.

Acestea fiind spune, cei doi s-au apucat de treabă, fiecare la casa lui. Domnul Popescu a mers în cel mai apropiat magazin de bricolaj și a cumpărat din toate cele trebuincioase. E drept că la ceva timp după ce a început lucrările, a fost nevoit să suplimenteze stocurile, pentru că nu făcuse bine socoteala de la început. Domnul Costescu a mai așteptat puțin, dar a primit cele mai bune materiale care se încadrau în bugetul lui, și nu a mai pus piciorul în magazin pentru materiale toată vara.

Și așa, a trecut o lună, două, trei, și vara s-a scurs. S-a scurs și călduroasă lună de septembrie și cei doi erau așezați cu familiile la casele lor.

Era o liniștită seară de octombrie. Veselia copiilor din strada prea lipsită de mașini s-a dus odată cu venirea serii. Nimeni nu mai avea treabă afară. Erau doar domnul și doamna Popescu, ambii în mică lor sufragerie, citind câte ceva. Doar pisoiul lor năzdrăvan, Ivan, anima atmosfera. Fără să-l bage prea mult în seamă, Ivan a sărit de pe masă și a ieșit din încăpere.

– Doru, mai vrei ceai?
– Dacă mai este, mai vreau puțin.
– Poftim!
– Mulțumesc! Ce bun e și cald! Ce faci, Ivane, ai venit la ceai?
– Doru, e ușa deschisă sau vreun geam? Uite că are lăbuțele ude.
– Eu știu că am încuiat ușa și singurul geam pe care l-am deschis astăzi e cel de aici care e închis acum. Și pe la baie nu avea cum să iasă că noi l-am văzut ieșind spre hol.
– Unde s-o fi udat și motanul ăsta?
– E, poate doar a călcat pe preșul ud.
– Da, probabil.

N-au dat ei prea multă importanță incidentului. Cel mai grav lucru pentru doamna Popescu era că pisoiul îi făcuse urme de lăbuțe pe podeaua ei curată.

– Vai, bine că-ai venit, Ivane, că nu ți-am mai lăsat mâncare în castronul tău, așa-i? De aia ai umblat tu pe unde ai umblat, să cauți mâncare. Cum ai fi ieșit, cum n-ai ieșit…
– Da, n-am mai stat cu gândul la el. De obicei îi puneam și lui mâncare când intram seara în casă. Da’ cum a plouat, cine a mai ieșit la treabă afară? Stă săracul nemâncat din cauza noastră.
– Mă duc să îi pun acum.

Binevoitor, domnul Popescu s-a dus să îi pună motanului mâncare. Locul lui Ivan era într-o cameră pe care cei doi nu o foloseau dar o aveau deja construită. Mare i-a fost surprinderea când a ajuns să vadă parchetul ud și stropi de apă curgând din tavanul îmbulinat de ploaie. Plouase de mai bine de 24 de ore încontinuu și se pare că noul acoperiș al domnului Popescu nu trecuse testul.

– Rodica…

E tot ce a putut spune domnul Popescu. A venit și dânsa, neliniștită de tonul stins al soțului ei, și a văzut pățania. Au rămas amândoi fără cuvinte. Se pare că plouase atât de mult și de tare că cei doi nici nu au auzit picurii de apă care curgeau din tavan. Și parchetul era unul cu model frumos, care le plăcuse amândurora. Din ce se vedea, părea compromis. Era deja îmbibat de apă.

I-au pus mâncare pisoiului și au căutat toate gălețile pe care le aveau în casă. După ce s-au asigurat că nu a rămas niciun loc descoperit, au încercat să se adune și să caute o soluție. Erau nevoiți să găsească o rezolvare rapidă. Era clar că nu puteau trece iarna ce urma cu același acoperiș.

– Măi, Doru, dar n-am avut noi oameni bun la muncă? Sunt cei mai buni din sat.
– Ba da… Spuse domnul Popescu cu vocea stinsă. Își adusese aminte că unul din muncitorii la acoperiș i-a spus că materialul cumpărat nu i se pare o variantă prea bună, dar el nu l-a ascultat. Nu a vrut cu niciun chip să asculte sfatul și să ia altceva în loc.

Nu mai avea ce face acum. Ce bine era dacă îl ascultam, își spunea el în sine acum. Își amintea de vărul Cornel care avea casa gata. Știa că luase materiale foarte bune și nu avusese niciun fel de problemă până acum.

Tot ce putea face acum era să se pregătească de un nou val de reparații și să învețe o lecție: un consultant bun e cea mai bună economie.

https://vindem-ieftin.ro/produs/panou-pentru-acoperisuri-0-5-mm-ice-crystal-retroplus-blachotrapez/

* Acest articol a fost scris în cadrul concursului SuperBlog 2021.

Un gând despre „Să știi sau să nu știi

  1. Pingback: Proba 5. O sesiune de consultanță ține neplăcerile la distanță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s