All I ever want in life is…

Căutam o poză în galeria telefonului și am dat de niște poze făcute recent unui lac. Îmi plac nespus de mult lacurile din zonele muntoase. Mă uitam la aceleași poze și mă gândeam la o descriere demnă de Instagram pentru ele.

Îmi treceau prin minte sintagme de genul: „dacă vedeți un lac, mă găsiți acolo” sau „mă găsiți aici” sau „all I ever want in life is (living here)”.

Mi-a trecut prin minte faptul că mi-ar plăcea mult să locuiesc aproape de un lac, într-o zonă împădurită, departe de această Africă a României. Dar apoi mi-am amintit un lucru important: pentru a ne aduce la unele lucruri pe care ni le dorim, Dumnuzeu trebuie să mai taie, să mai cioplească, să mai şlefuiască. Tăierea e necesară dar e și foarte neplăcută.

Mi-am dat seama încă o dată că cel mai bun loc pentru mine e acela în care Domnul rânduieşte să fiu pentru o perioadă (şi fără lac).

13 decembrie 2018


Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi-de-tot, cu viţei de un an?
Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu?
Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

MICA 6.6-8

 

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi; chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!
Voi suferi mânia Domnului – căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.

MICA 7.7-9


Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
1El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi va arunca în fundul mării toate păcatele lor.

MICA 7.18-19

Despre viitor şi necunoscut

Când mă gândesc la viitorul meu, e ca şi cum îl aud pe Dumnezeu cum îmi spune Stai liniştită, va fi bine, o să vezi. Mă ocup Eu personal. Şi stiu că dacă se ocupă El e cel mai bine. Nu am de ce să mă tem. Mi-a dovedit de atât de multe ori că în final a fost bine. Nu ştiu ce are pentru mine, dar aleg prin credință să mă încred în El.

Mă-ncred în El, orice s-ar întâmpla

Pe drumul meu sau în viața mea;

Fie ce-o fi, în orice zi

Cerescul Tată m-a călăuzi.

I just wanted to say…

… that I miss you, and I love you very much. It’s just God’s grace that I survived until today.
I wish you were here. I miss everything about you: your (gentle) touch, your love, your kindness…
Wish you were here…

With endless love,
Your daughter

Nu acum

Cine s-ar fi gândit că doar câteva luni mai târziu totul avea să se termine? O, dar cine s-ar fi gândit că avea să înceapă?
Ca şi cum nici n-ar fi fost. Şi totuşi…
Este ceva ce rămâne.

Nu ştiu dacă e „nu” sau „nu acum”, dar El va pregăti toate lucrurile la vremea potrivită. Tu să te încrezi în El, bine? Noapte bună!

Priviri

Și se uita așa frumos la ea! Și îi era doar colagă, dar cât o prețuia.

Și mă întreb, cum va fi când își va privi aleasa, când o va privi pe ea. Cu câtă admirație, cu cât drag și dragoste se va uita la ea. Împărtășind dragostea Creatorului lor, și bucurându-se unul de celălalt.

Cu atâta drag!

 

Doar o observație cu privire la el, pe seară.

Much more

There is much more than you can see. A human’s soul is deeper than you’ve ever thought. There are valleys, and there is sorrow, but there is also beauty in pain. All together, covered by some memories. And there are feelings. All colored. And they stick all together, creating this incredible piece of art called ”human soul”, wonderfully designed by God.

image

Sursă foto: Pinterest.com

Notă#9

Uneori, trebuie să renunţi la un anumit lucru. Nu pentru că ar fi rău. Nu pentru că nu merită. Din contra! Pentru că acel lucru e nepreţuit. Şi pentru că nu vrei să-l vezi cum, din prea multă afecţiune, îl sufoci. Te-ar durea să vezi ceva la fel de preţios ca raza soarelui cum… probabil ar pieri sub atâta sforţare. Vrei să-i dezvălui frumuseţea? Atunci trebuie să te smereşti tu, şi să-l laşi pe el să stralucească.

E mai bine aşa. E ca şi cum fiecare parte ar pune greutăţi pe cealaltă; nu ai vrea să vezi cum piere sub propria-ţi povară. Pentru că e nepreţuit.

***

O altă notă, ultima.