Zilele trecute mă rugam din toată inima ca de 8 martie să primesc flori. Iubesc florile. Nu conta de la cine aveam să le primesc. Și dacă trecea pe lângă mine un copilaș și-mi oferea un buchețel de ghiocei aș fi fost mai mult decât fericită. Îmi doream foarte mult să primesc flori.
Dar astăzi în drum spre florărie, ca să cumpăr flori celor mai dragi mie, mi-am dat seama brusc de faptul că e mai ferice să dai decât să primești. Adică, spune-mi, cu ce poate fi comparat zâmbetul de pe fața celui ce primește? Cred că ar trebui să practicăm mai des lucrul ăsta.
Chiar așa, de ce să nu facem o bucurie cuiva într-o zi normală, fără să se aștepte? Sau de ce să ne sărbătorim mamele (în cazul domnilor, soțiile, fiicele, prietenele) doar o zi pe an?! Vrem atât de mult dar oferim atât de puțin.
O floare. Doar o floare.
Amintiri din primăvara lui 2015