Singurul lucru de care am nevoie in aceste clipe este putina liniste. O liniste deplina, fara alte glasuri imprejur, fara ticaitul ceasului, doar liniste. Incerc sa-mi adun gandurile, sa le sortez. Ma straduiesc, dar e ca si cum, m-as lupta cu vantul.
Inchid ochii si imi imaginez ca ma aflu intr-un loc unde pot gasi ceea ce caut. E un loc plin de viata dar fara prea multa agitatie. Pot sa vad copacii verzi ce se scalda in bataia blanda a soarelui care ma mangaie si pe mine. Pot simti o caldula ce ma invaluie si o adiere palida imi da parul pe spate. Sunt doar eu aici si pot sa aud linistea. In sfarsit, un loc in care nu ma simt inecata intr-o mare de oameni si nu mai este nici un ceas sacaitor ce sa-mi zgaraie timpanele. Aici e pace. Zaresc o banca. Ma indrept spre ea si ma asez. Nu pot decat sa raman uimita la tot ceea ce se vede. Fara cuvinte…
***
Acum citesc. Sunt atat de placute momentele in care reusesti sa traiesti ceea ce citesti; e ca si cum ai fi una cu acea carte.
***
Am obosit deja. Dupa zeci de capitole, albul paginilor mi-a ravasit mintea. Dar ma simt de parca as fi prins noi puteri. S-a dus agitatia din mintea mea, a ramas doar pacea. Acum pot deschide ochii. Stiu ca privirea mea s-a limpezit iar gandurile si-au gasit odihna.
Da, acum ma pot trezi la realitate.
De aceea inima mi se bucura, sufletul mi se înveseleste, si trupul mi se odihneste în liniste.
La Mademoiselle's Blog 