Eu îl vreau doar pe Isus.

Credeam că doar bătrânii pot ajunge la starea aia în care să nu mai găseşti bucurie în nimic. Dar m-am înşelat (ceea ce nu e un lucru nou).

Să nu mai găseşti bucurie în nimic, nici în oamenii de lângă tine, nici în locuri, nici în nimic altceva. Să te lupți în fiecare dimineață să te trezeşti din patul tău la o viață care nu ți-a ieşit chiar aşa cum ai calculat tu. Să te lupți să trăieşti bucuria tinereții şi să fie în zadar. Să vezi că nu se alege decât praful de tot ce ai încercat să clădeşti. Cumva (printr-o extorsiune a timpului) eşti tu mereu cel vinovat pentru toate. Şi când ‘recunoşti’, tot eşti vinovat că ceilalți se simt prost că tu ai recunoscut că eşti vinovat (logic, nu?).

Ce poate fi mai trist decât un tânăr obosit?

(Oftat adânc)

Cât despre mine… bucuria mea e doar (în) Isus. Atât.

Aş spune mai multe, dar e pe seară.

Vă rog, mie dați-mi-l pe Isus, nimic altceva.

Fără subiect

Un articol fără subiect.
De ce?
Pentru că în viața sunt lucruri mai importante decât problemele noastre, decât umbrele din calea noastră.
Pentru că în viață lucrurile pe care nu trebuie să dăm bani sunt cele mai spumpe.
Pentru că uneori ar trebui să ne bucurăm pur și simplu de tot ce înseamnă viața. Chiar printre suspine, prin încercări, să căutăm să vedem binele din rău. Poate fi un zâmbet, o floare, o îmbrățișare. Până la urmă, detaliile fac o construcție mai frumoasă.

Fă-ți timp pentru detaliile vieții tale. Alege să vezi binele în fiecare rău.

image