Am început să colecționez amintiri triste în luna iulie. Din mai mulți ani. Pare-se că odată la ceva timp Dumnezeu găsește de cuviință să clatine bine lumea pe care cu atâta grijă mi-am construit-o și să deschidă ochii mei să văd că nu e nimic (durabil) ce pot face fără El.
Cel mai bine vedem asta în perioade grele. Chiar și când ne merge bine și ni se pare că suntem credincioși, ne rugăm, Îl pomenim, ne punem credința în El, nu trăim dependența de El la fel de activ ca în vreme de încercare. Puterea Lui în slăbiciune e făcută desăvârșită, spune Biblia. Cu adevărat, când realizezi că ești și te simți neputincios, tot ce mai ai de care te poți ține e El și puterea Lui. Nu că în restul timpului nu ar fi așa, dar ni se pare că mai dăm și noi din coate prin viață.
Off…iulie, iulie, ne înfierbânți și trupurile, și credința. Cuptorul nu e o experiență plăcută. Aștept cu nerăbdare diminețile răcoroase de toamnă, cu liniște și tihnă și cu sufletul împăcat.
Mai sunt câteva zile din iulie. Doamne, îndură-te de noi!
La Mademoiselle's Blog 