Fiecare din noi își trăiește credința, oricare ar fi ea.
Evident, ați putea spune, dar lucrul de care nu ne dăm seama e că lucrurile merg mult mai adânc decât ce se vede cu ochiul liber. Tu crezi că Dumnezeu e sfânt, și bine faci, dar în cât din timpul tău faci, vorbești lucruri din care să se vadă că asta crezi? Tu crezi că Dumnezeu e de partea ta și nimic rău nu ți se poate întâmpla, că orice lucru din vața ta, orice formă ar îmbrăca, e cu un scop și de la El. Dar chiar și așa viața ta, viața mea, viețile noastre sunt pline de frici, ca și cum nu am crede în prezența și implicarea Lui în viața de pe acest pământ.
Spunem că avem credință într-un Dumnezeu perfect dar trăim în fiecare zi cu frici, frici de oameni, frici de fapte, trăim ca și cum nu am avea un scop, trăim deznădăjnuiți, trăim doar că n-am murit.
Oare ce credință reflectă comportamentul tău și al meu? Ce Dumnezeu arătăm noi oamenilor?
