Hai să vorbim

Vrei să vorbim?

După mult timp, în care am fost ocupată cu ale mele probleme, mi-am luat o clipă de răgaz. Nu că mi-aş fi propus asta, ci pentru că m-am simţit obligată. Adică, cum să treci pe lângă toate minunăţiile create de Dumnezeu şi să nu rămâi fascinat? Dacă suntem cinstiţi, ştim de câte ori am rămas cu gura căscată, asemeni unui copilaş, văzând cine ştie ce peisaj sau poate doar o fărâmă din ceea ce ne înconjoară.

Vreau acum să îţi zic despre cel mai frumos lucru din creaţie. Atât de complex şi… rămâi fără cuvinte! Nu-i nevoie să te trimit pe Google să cauţi o denumire complicată, e SUFICIENT să te uiţi în oglindă. Hmm… nu mă crezi, nu? Stai să-ţi spun…

Gândeşte-te doar la toate orele de anatomie. Câte denumiri ai avut de învăţat: sternocleidomastoidian, gastrognemieni, eritrocite, şi multe altele. Încearcă doar să te gândeşti la toată reţeaua vaselor de sânge, sau imaginează-ţi (dacă eşti mai slab de înger, nu-ţi mai imagina) un neurochirurg, cum desface cutia craniană şi lucrează pe creier. Pe mine mă fascinează! Şi DA, omul e frumos! Mai ai puţin de citit din acest articol. Uită pentru puţin doar că acolo, afară, sunt o adunătură de hoţi, mincinoşi, ucigaşi şi cum mai vrei tu să le spui, şi lasă-te condus de cuvintele mele. Imaginează-ţi un om, doar unul! Se naşte, creşte şi iată-l acum matur. O viaţă de om. Totul normal până acum. Adică, de mic copil a mers la gradiniţă, la şcoală, liceu apoi. Ce-au zburat anii, în câteva secunde i-ai citit aproape toată viaţa. Până la urmă, ce-ar fi atâtea de spus? Şi el, ca omu’. Adică, toată lumea se mai enervează, ţipă, unii se mai şi bat. Ei, că a sărit vreo doi cerşetori pe stradă, unii nu-i bagă în seamă deloc. Cred că ai prins ideea. Dacă deschizi ochii şi vezi realitatea, poţi lejer să observi că el ar face parte din oamenii buni, de ce nu, ai societăţii. Merge la biserică de mic, mai face şi câte o faptă. Acum să ne întoarcem la prototipul nostru. Gândeşte-te ca el ar fi prietenul tău şi că vă ştiţi de mult. Şi tu îl ştii pe el, ţi-am spus eu destule. Şi mai trece timpul. Hmm… Parcă ceva e diferit. El nu avea atâta răbdare. Tu ai fi reacţionat mult mai violent în situaţia aceea. Şi, uite, se împlică şi în lucrarea Domnului. Simţi cum îţi dă şi ţie din puterea lui. E acolo, gata să sară în ajutorul tău, e o încurajare pentru ceilalţi, e devotat lucrului său şi chiar îi place ceea ce face. Îl vezi dar zici că nu-i el. Parcă e altcineva. Şi nu ştii ce să mai spui. Acum eu îţi spun care-i, de fapt, esenţa: da, nu-i el, din fericire. Dacă era el, probabil acum tu nu-l citeai. Nici nu putea fi mai bine. E Cristos! Cel care lucrează prin el. A fost simplu, Dumnezeu are nevoie de un om care să facă slujba Lui iar el a acceptat. A fost nevoie de o schimbare mai întâi. Tot ce a făcut a fost să recunoască puterea şi suveranitatea lui Dumnezeu. Ştii, Cristos a murit şi pentru tine. Acceptă asta!

Acum poţi să te trezeşti. Mai uită-te o dată în jur. Nu-i aşa că, de fapt, mai sunt oameni ca el? Nu toţi sunt aşa mârşavi. Poate e chiar prietenul tău, şi tu ai fost prea ocupat să-l vezi. Sau poate l-ai văzut deja, e acolo pentru tine. Şi ştii asta. Şi eşti atât de recunoscător pentru el! E frumos să ai prieteni, nu? Mulţumeşte-i Domnului pentru al tău prieten. Eşţi binecuvântat să ai o asemenea persoană în jurul tău! Şi, chiar dacă ai sau nu ai, nu ţi-ar plăcea să fii tu o asemenea persoană? Un prieten de nădejde pentru cineva. Adică, da, toţi vrem pacea lumii dar ce facem pentru asta? Toţi am fi încântaţi să schimbăm lumea dar nu suntem gata nici să ducem un pahar de apă cuiva.

Dumnezeu încă mai are nevoie de un om. Poţi fi tu acela!

2 gânduri despre „Hai să vorbim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s